Ortodoxismul a facut parte integranta dintotdeauna din spiritul poporului grec cipriot in ciuda indelungilor conflicte istorice cu puterile care i-au dominat. Manastirea Machairas, a doua ca importanta in Cipru, este un alt exemplu al acestei longevitati si al perseverentei cu care locuitorii insulei si-au urmat credinta de-a lungul secolelor.
Ridicata la poalele muntelui Kionia si pe buza unei prapastii, manastirea are o istorie de peste 900 de ani. S-a infiintat la 1148 de catre doi calugari veniti din Palestina, Neophytos si Ingnatius, la 3 ani dupa ce, prin gratie divina, au descoperit acolo icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Atribuita Sf. Apostol Luca, icoana a fost descoperita ascunsa intr-o pestera si pentru a o scoate de acolo calugarii au folosit un cutit gasit in fata pesterii, cu care au reusit sa indeparteze tufisurile care blocau intrarea. De aici provine denumirea manastirii, caci Makhaira in limba greaca inseamna cutit sau sabie.
Istoria tulbure a insulei s-a reflectat si in istoria existentei manastirii, care a fost in repetate randuri distrusa si reconstruita. Biserica actuala dateaza din 1905, dupa ce a fost din nou refacuta in urma incendiului devastator din 1892. Este un lacas de dimensiuni micute, insa cand pasesti inauntru ramai impresionat de senzatia de spatiu creata de dimensiunile generoase ale cupolei de deasupra naosului. Pictura interioara este recenta, fiind realizata in 1993 de doi artizani locali.
Manastirea adaposteste si in prezent icoana tamaduitoare a Panagiei Machairiotissa, cunoscuta mai ales prin puterile vindecatoare asupra ranilor. Traditia spune ca icoana a fost adusa aici in perioada iconoclasmului bizantin, pentru a o feri de distrugere. Calugarul care a avut-o in grija a locuit intr-o pestera aflata candva pe locul manastirii, pana la moartea sa. In acesta pestera a fost gasita, 300 de ani mai tarziu, de catre cei doi asceti, la 1145.
Din pacate, fotografiatul si filmatul sunt interzise in incinta manastirii.
Istoria recenta a manastirii este legata de luptele contra regimului britanic duse de EOKA, Organizatia Nationala Cipriota de Eliberare (Εθνική Οργάνωσις Κυπρίων Αγωνιστών) si mai precis de activitatea de gherila si de sfarsitul violent al lui Gregoris Pieris Afxentiou, adjunctul gruparii pana la 1957. Organizatia a devenit activa la 1 aprilie 1955, incepand sa bombardeze obiective militare si civile britanice, cu scopul "eliberarii de sub jugul britanic", asa cum se mentioneaza in prima proclamatie EOKA. Ca raspuns, la inceputul lui 1957 armata britanica a inceput o ampla operatiune de cautare a gherilelor EOKA ascunse in muntii Troodos. Afxentiou se adapostea de ceva vreme la manastirea Machairas, deghizat in haine calugaresti sau in pestera din apropiere. La 3 martie 1957 a fost incoltit de soldati britanici, impreuna cu 4 camarazi care au ales sa se predea. El a refuzat si a rezistat in pestera 10 ore, in ciuda atacurilor, dar si a eforturilor de a fi convins sa se predea. In cele din urma, britanicii au aruncat petrol printr-o gaura aflata deasupra pesterii si i-au dat foc, punand astfel capat conflictului. Afxentiou a fost gasit carbonizat si o rana de glont la cap. A fost inmormantat in cimitirul inchisorii centrale din Nicosia.
In prezent, la manastire este deschis un muzeu dedicat luptatorului EOKA, venerat ca erou national. Statuia lui pare ca priveste in zare, spre muntii Pentadaktilos, acolo unde luni intregi si-a desfasurat activitatea de gherila inainte de a se refugia in Troodos. De altfel, este supranumit "vulturul din Pentadaktilos", iar pestera sa, azi reconstituita, este des vizitata de localnici.
Si drumul spre manastire este spectaculos, cu serpentine dese. Circulati cu atentie, caci drumul este ingust, sunt deseori caderi de grohotis de pe versanti si la curbe se pot produce accidente. Pe traseu, venind dinspre Nicosia, via Deftera, intalniti doua locuri de picnic si un splendid punct de belvedere catre manastire, dominat de un vultur din bronz dedicat tot luptei pentru independenta a Ciprului.
View Manastirea Machairas in a larger map