De vreo trei ani, printr-o inițiativă a unui grup inimos, La Blouse Romaine, în ziua de Sânziene (24 iunie) se sărbătorește Ziua Internațională a Iei Românești, cu un scop nobil de a o promova și de a proteja acest patrimoniu național de tendința de a deveni un produs de larg consum, inclusiv pe piața internațională, depreciat de adevăratele valori spirituale specifice poporului nostru.
Alianța Românilor din Cipru, totuși, organizează propria lor sărbătoare, din motive similare. Ediția din acest an a fost programată cu o alta ocazie, însă, care coincide cu Ziua Românilor de Pretutindeni, 28 mai, într-o sâmbătă călduroasă de primăvară târzie. M-a bucurat numărul mare de participanți, atât din comunitatea românească, dar mai ales invitați ciprioți, care au avut astfel ocazia de intra ceva mai mult în contact cu bogatele noastre tradiții.
Evenimentul a început cu o prezentare din partea Muzeului Etnografic al Bucovinei, prin doamna Violeta Enea, secondată de doamna Magda Gradinariu, reprezentant al organizației non-guvernamentale "iaBucovina". Tema prelegerii prezentate a fost "Artă și simbolism în motivele cusute pe ia românească".

Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești.

Element vestimentar tradițional românesc, ia a fost și ne este aproape de suflet. Broderiile bogate, unicat, cusute manual și cu multă migală, fascinează prin frumusețea și originalitatea lor. Simbolurile brodate pe față, spate sau mâneci vorbesc despre viața și familia femeilor care au cusut aceste cămăși, despre zona geografică în care au fost ele realizate, dar și despre preocupările meșteșugărești ale satului.

Ia este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânza, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit.
Manecile sunt, de cele mai multe ori, incretite atat la umeri, cat si la incheieturile mainilor. Este un tip de camasa scurta pana la talie, spre deosebire de camasa anterioara, mai veche, ce imbraca intregul corp si se purta dedesubtul hainelor pentru a apara corpul de “vraji si pericole”.
Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta. Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Se disting mai multe variante de bază în compoziția decorului de pe mâneci: ie cu mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau ie cu stele. Partea din față a cămășii este și ea bogat brodată, prin repetarea acelorași modele existente pe mâneci. Iile brodate cu “spic” făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau in două – trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru.

Simbolistica motivelor cusute de străbunele noastre este complexa și cuprinde în ea atât semnificații profunde legate de mediul de viață, de preocupări, statut social și marital, cât și semnificații mistice, contra deochiului, de atragere a bunăstării, și lista ar putea continua. Revizuim câteva aici:
  • Simbolul solar
Un motiv des brodat pe iile românești este motivul solar, evidențiat fie sub forma soarelui sau a florii-soarelui, cât și stilizat, sub forma unui cerc. Este un simbol ancestral, care vorbește despre divinitate, despre căldura soarelui, dătătoare de viață și generatoare de belșug, dar și despre ciclul vieții.

  • Simboluri florale sau vegetale
- Copacul sau ramurile sale, stilizate, simbolizează trăinicia, înțelepciunea, reînvierea sau viața.
- Frunza de viță de vie și ciorchinii de struguri, brodați cu fir verde, mov sau albastru, vorbesc despre îndeletnicirea oamenilor din zonă (sate situate în preajma podgoriilor, în care activitatea principală era legată de negoțul cu vinuri), dar și despre belșug și abundență.
- Frunzele verzi sau florile colorate sunt simbol al prosperității si al prospețimii și sunt purtate cu drag atât de fetele din sat, cât și de femeile mature, mame sau bunici.
- Trifoiul cu patru foi este un model rar, ce simbolizează și atrage norocul în viață, iar trandafirul, laleaua, floarea de crin sau de cireș se numără printre motivele florale preferate de cusătorese.
- Bluzele tradiționale românești culese din regiunile muntoase au adesea brodate elemente naturale specifice acestei zone, cum ar fi conurile și acele de brad, în timp ce pe iile purtate în zone de câmpie observăm elemente de tip agrar, legate de recoltă (spicul de grâu, porumbul).
  • Simboluri stilizate sau geometrizate
Motivele geometrizate sau stilizate îmbogățesc și ele iile tradiționale românești, cum ar fi romburile, pătratele sau cercurile.
Liniile drepte simbolizează calea dreaptă în viață, ascensiunea socială și mărirea. Cercurile vorbesc despre ciclicitatea vieții sau despre divinitate.
Alte simboluri des regăsite sunt așa numitele „cârligele” – care atrag bunăstarea și o „prind” în loc, „melcișorii” – spirale stilizate, un model foarte vechi, cu mare încărcătură spirituală, cruciulițele – simbol legat de spiritualitate și evoluție, „ochișorii” – model ovoidal, de forma ochiului, sau modelul „sfoară” – care simbolizează firul vieții.


Revenind la program, a urmat un minunat cor de copii al Scolii Romanesti din Nicosia, sub indrumarea doamnei profesoare Anca Pericleous. Perfect coordonati, insufletiti de pasiunea si de placerea de a canta, micutii de scoala primara au oferit un spectacol care au starnit ropote entuziaste de aplauze din partea audientei.


Finalul a fost asigurat de o trupa tanara de dansuri traditionale romanesti, cu origini din Paralimni, cu nume sugestiv pentru componenta ei, formata exclusiv din tinere animate de dragostea fata de traditie: "Floricica".

 Evenimentul s-a incheiat cu un mic cocktail, cu poale-n brau, cu voie buna si cu promisiuni de revedere.







Mi s-a reproșat că nu am curajul să scriu despre evenimentele din 1974. Așa este, nu am acest curaj, pentru că este un subiect foarte sensibil pentru populația locală situată în ambele părți ale graniței, sau cum se numește ea, Linia Verde. Am avut ocazia să discut despre acest subiect dureros atât cu persoane din sud, cât și din nord, însă nu este deocamdată momentul să extrag concluzii. Eu mă bazez mult pe emoții, de aceea subiectul de astăzi se va axa pe impactul asupra populației resimțit atunci si readus la lumină acum. Vor fi și succinte date istorice, asupra cărora voi reveni în postări ulterioare.

Materialul de astăzi se bazează pe niște fluturași publicați in 1974, la scurt timp de la invazie. Concluziile finale se pot trage numai după publicarea mărturiilor de ambele părți. Astăzi, lăsăm jumătatea grecească să vorbească.

Moartea și vastele distrugeri au fost consecințele invaziei turcești asupra Ciprului. Insula prosperă din Mediterana orientală și populația de 650,000 de locuitori (82% greci, 18% turci) au fost răvășite de armata disproporționat de mare a Turciei (36 milioane de locuitori) și surâsul de fericire a dispărut de pe toate chipurile și din toate colțurile insulei.
 Câteva fapte istorice descrise întocmai în foaia ”Le drame de Chipre”, Nicosie, Septembre 1974 (traducere din limba franceză):
  • Începând cu 20 iulie 1974, Turcia dă startul crimelor monstruoase asupra ciprioților greci, adică 82% din populația insulei. O națiune de 36 de milioane de locuitori, cu un echipament modern si devastator, într-un acces de furie nebună, a declanșat distrugerea unui stat vecin și inofensiv.
  • În urmă cu 15 ani, pe 16 august 1960, când a luat naștere Republica independentă a Ciprului, Grecia, Turcia și Marea Britanie au garantat printr-un tratat independența, integritatea teritorială și Constituția tinerei republici.
  • În ciuda acestui lucru, Turcia, invocând Tratatul din 1960, a invadat Ciprul fără somație, pe 20 iulie 1974, în timp ce negocierile între puterile garante erau în curs de desfășurare.
  • În ciuda rezoluțiilor Consiliului de Securitate și a acordurilor succesive de încetare a focului, Turcia și-a continuat planurile de invazie până la 19 august 1974 și a ocupat aproape 40% din teritoriul Ciprului.
  • Puterile internaționale cunoșteau de ceva timp ”Planul Attila” al Turciei. Acest plan prevedea în realitate ocuparea unei părți importante din teritoriile Republicii Cipru sub pretextul de a asigura securitatea ciprioților turci.
  • Prin urmare, cum este posibil ca un stat care a semnat un angajament internațional care să garanteze independența altui stat poate transforma acest angajament într-o invazie agresivă și imperialistă? Numai domnul M. Etchevit, primul ministru turc, care pare că aspiră să devină noul Hitler, poate răspunde la această întrebare.
Si acum, faptele...

După cum au prevăzut cei care au reușit să înțeleagă politica turcească de expansiune teritorială în Cipru, forțele invazioniste nu s-au mulțumit să ocupe orașul și districtul Kyrenia (20-24 iulie 1974). Așadar, în ciuda rezoluțiilor succesive ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și în ciuda Declarației de la Geneva cu privire la o încetare imediată a focului, turcii au recurs la o a doua încălcare a Convenției de la Geneva, declanșând o nouă invazie, în zorii zilei de 14 august 1974. În timpul celor trei zile (14-16 august) de încălcări repetate ale acordului de încetare a focului, turcii au reușit să ocupe orașul și districtul Famagusta, câmpiile fertile ale Mesaoriei și tot districtul Morfou din nord-estul Ciprului.


Ne imaginăm cu ușurință ce a urmat: devastări, incendieri intenționate, omucideri, violuri, distrugeri ale instituțiilor publice, turistice și industriale și refugierea a mai mult de 180,000 de ciprioți greci.

După cum se observă și pe hartă, să punctăm mai clar teritoriile ocupate de turci:
  • Toată regiunea de nord a Ciprului, aproximativ 40%, mai precis 80% din potențialul total de producție al insulei și 65% din suprafața agricolă.
  • Cele două principale zone turistice, Kyrenia și Famagusta.
  • Cele două zone de câmpie principale, Mesaoria și Morfou.
  • Două surse importante de apă, Kythrea și Lapithos, însumând 60% din apa destinată irigațiilor. 
  • Cea mai importantă mină din Cipru, la Mavrovouni: 60% din totalul resurselor miniere.
  • Carierele de la Pentadactylos: 100% din carierele cipriote.
  • Portul și uzinele arondate Famagustei, adică 60% din producția industrială totală.
  • Portul minier de la Xeros.


 M-am gândit mult dacă să public aici mărturii ale victimelor de atunci, în special femei. Nu o voi face, deși dețin câteva zeci de declarații. Așadar, mă voi opri aici. Nu doresc să trezesc resentimente. Vremurile au fost si vor rămâne tulburi și sunt multe lucruri care nu se vor ierta niciodată. Eu sper ca părțile implicate să găsească înțelepciunea către conciliere.



A scrie despre Famagusta este o provocare pe care deocamdata nu mi-am asumat-o. Este un loc atat de fascinant si de incarcat de istorie, incat ar trebui mult timp pentru a putea reda cu adevarat splendoarea si semnificatia istorica a fiecarui loc in parte. Ma voi folosi asadar de un mic ajutor. Prin cautarile mele, am descoperit un valoros articol publicat in editia ilustrata a London News in data de 8 februarie 1936. Prefer sa il las pe Douglas Hamilton sa faca introducerea asupra a ceea ce reprezinta cetatea Famagusta, pentru ca la momentul scrierii articolului orasul nu era invadat de sutele de constructii aparute astazi printre ruine si stilul abordat este unul care te determina sa te intorci in timp, daca nu la vremurile de glorie din timpul lusignienilor, cel putin in cele patriarhale ale anilor '30.
Nu imi asum decat efortul de a incerca sa fac o traducere cat mai fidela a textului original, respectand stilul exprimarii si modificand nesemnificativ textul. Toate ilustratiile sunt din articolul original.
 
Famagusta medievala, orasul port al lui Othello, de Douglas Hamilton


Comitetul pentru Cipru a fost infiintat in decembrie 1933, sub patronajul Lordului Mersey, pentru a sprijini Biroul Colonial si guvernul cipriot in conservarea, intretinerea, descoperirea si cercetarea vestigiilor de pe insula si pentru a aduna fonduri pentru acest scop. Comitetul a emis de curand primul sau raport, descriind activitatea desfasurata pana in prezent si repetand apelul lansat la inaugurare. Contributiile sunt primite la Banca Lloyd, la Banca Otomana si la Banca Ionica, cu mentiunea "Fondul Monumentelor din Cipru". Apelam pe aceasta cale la cititori, asa cum am facut-o si inainte; din nou le atragem atentia - cu ajutorul articolului extrem de interesant al domnului Hamilton si al fotografiilor de pe aceasta pagina si de pe cele doua precedente - asupra bogatiei arheologice extraordinare a Ciprului si asupra urgentei cu care un numar atat de mare de monumente istorice au nevoie de lucrari de conservare. Comitetul a realizat deja multe, dar mult mai multe au ramas de facut. Sa adaugam ca o expozitie speciala cu excelentele fotografii ale domnului C. J. P. Cave a fost recent deschisa publicului la muzeul Victoria si Albert. Aceste fotografii prezinta sarcinile pe care Comitetul pentru Cipru si le-a asumat si urmeaza sa si le asume.

Asadar, iata stravechea Famagusta, martora in "Othello"! O nava comerciala ocoleste un recif si intra in noul port de jumatate de milion, amenajat intr-o laguna cu un luciu argintiu. Poarta spre mare, cu bastionul de paza, e inchisa. Patrunzi in orasul medieval printr-o deschidere boltita in zidurile cetatii. Vechea Famagusta are putin de-a face cu grecii de astazi sau cu Ciprul turcesc. Este un oras de intrusi. Peste tot se inalta ruinele bogat ornamentate are bisericilor gotice, gata sa se prabuseasca. Deasupra lor inca se mai inalta turnurile decapitate ale uni splendide catedrale latine. Contraforturi impresionante arunca umbre lungi pe ziduri, deasupra carora un minaret musulman se agata timid. O fortificatie normanda cu un aer impunator sta sfidator in dreapta. In intregul oras se simt ecouri ale unei splendori trecute. Dar cine se inchina in aceste biserici acum atat de trist abandonate? Cine erau stapanii din castelul de la tarmul marii?

In timpul unei cruciade, Richard Inima de Leu a cucerit Ciprul in 1191 ca raspuns la o insulta adusa frumoasei Berengaria, cu care s-a si casatorit pe insula. El a vandut-o ulterior cavalerilor templieri, care au revandut-o lui Guy de Lusignan in 1192, conte de Poitou si rege al Ierusalimului, recent pierdut in mainile sarazinilor. Asadar, aceasta dinastie medievala franceza s-a instalat in Cipru, pe care avea sa o conduca timp de trei sute de ani. Sub aceasta, cavaleria din Vest s-a adaptat la Est, si, ca un cameleon, si-a schimbat culorile. Pe masura ce sarazinii invadau Siria si Palestina, europenii se adunau in Cipru. Conti si baroni de origini franceze si cativa englezi au primit fiefuri pe toata insula. Blazoane europene decorau intrarile splendidelor palate; nume precum Neville si Grey inca se disting pe pietrele funerare. Acesti nobili duceau o viata luxoasa la umbra arcadelor din gradinile inmiresmate. Invesmantati in matasuri si impodobiti cu bijuterii orientale, se hraneau cu delicatesuri si se plimbau pe covoare groase. Corupti de aceasta viata de huzur, unii combinau "aroganta franceza, exuberanta greceasca si efeminarea orientala!".

Catherine Cornaro, al carei portret a fost imortalizat de Titian, a fost alungata din Cipru de catre venetieni in 1489. Sub acestia, insula a inceput sa decada si a cazut intr-un final in mainile turcilor. Din 1571, lacomia succesiva a pasalacurilor turcesti au completat tabloul dezolarii. Secol dupa secol splendidele ruine gotice au fost martore la viata mizera si la colibele zdrenturoase ale garnizoanei otomane. Strajerii supravegheau portile fortaretei, care se inchideau pe timpul noptii.

Cladirile stravechi te cheama. Trecand pe sub un leu venetian in basorelief, intri intr-o mica fortareata, traversand un coridor intunecos care se deschide intr-o curte rectangulara. In unul din turnurile lui a locuit Christoforo Moro, cel care a inspirat personajul Othello. Iago pandeste in umbrele lui si isi ciocneste cupa cu a lui Cassio in pantecul boltit al salii de ospete. De pe zidurile cu privelisti catre golf si catre munti, scrisori de curtoazie ar fi fost trimise s-o intampine pe Desdemona. Pe ce baza ambigua si-a construit Shakespeare intriga! Un comandant venetian, insotit de tanara lui sotie, ar fi venit in Cipru sa preia comanda trupelor inregimentate aici. Ea s-a stins de malarie. Familia ei nu a fost multumita de povestea comandantului cu privire la moartea tinerei. Poate ca era o alta domnita la mijloc! Pe baza acestei povesti Shakespeare a croit o intreaga drama de gelozie orientala, loialitate greu incercata, crima, remuscari si suicid!

Mergand de-a lungul zidurilor cucerite de vegetatie si brazdate de mici fante pentru artilerie, ajungi la bastionul Martinengo, la raspantia zidurilor de nord si de vest. Deasupra acestuia se inalta o platforma pentru arme de foc. Dedesubt se casca haurile uscate ale unui sant imens taiat in piatra. Pana in zare, turme de oi umbla alene printre campuri impestritate de florile asfodelului. O pata mai deschisa este un platou stancos. O pata inchisa - o livada parfumata de portocali.Umbre purpurii ale norilor aluneca peste creste argintii de munti si se unesc in indefinit cu albastrul marii. Pisc dupa pisc, muntii se pierd in zare, contopindu-se cu marea. Si cat de disonant este valatucul de fum scos de vaporul cu aburi, rasarit in spatele zidului!


Cateva trepte ne conduc in pantecele bastionului. Timpul abia si-a lasat amprentele asupra zidariei cazematelor spatioase. Alte scari, flancate de fante, coboara spre santul fortificatiei. Cosuri subtiri de fum strapung acoperisul. Un tunel in panta duce in oras. Si acum ne intoarcem la cruciade. Printre palcuri de palmieri si casute modeste, se rasfira o intreaga multime de biserici gotice. Gargui fantastici si animale sculptate privesc de sus, de pe acoperisuri si de pe ziduri. Patrunzi intr-o biserica aproape intreaga. Altarul e animat de fresce sterse si incerci sa te intelegi semnificatia. Mai vezi una, si inca una. Auriu, albastru, verde si roscat sunt culorile care au supravietuit cel mai bine. Cateodata subiectul este clar - o scena din Patimile lui Iisus, Sfantul Gheorghe strabungand balaurul. Intr-o bisericuta cu dom, un halou auriu imens straluceste peste capul si aripile unui arhanghel impunator. Cotropitorii turci si ghiulele au distrus capetele multor figurine. Magari si bivoli au fost mult timp adapostiti in biserici, de unde isi scoteau capetele prin ferestrele treflate.





















In spatele unui copac batran, catedrala Sfantului Nicolae domina piata. Bolte tipic gotice inconjoara intrarile. Intreaga fatada este o bogatie de sculpturi minutios lucrate. Ferestrele treflate erau candva bogat ornamentate cu vitralii. Fatada principala, cea dinspre vest, cu cele doua turnuri mutilate, iti aminteste de catedrala din Rheims. Intri, si coloanele se inalta maiestuos precum trunchiurile unei paduri seculare. O spoiala alba a acoperit demult frescele ce decorau peretii. Remarci mormantul unui episcop franciscan, care se spune ca ar fi murit in timp ce se imbaia. Dar nu e nici urma de orga. In loc, se inalta o ciudata adaugire, care se termina in numele lui Allah.

Dar este timpul sa parasim Famagusta cea medievala. O strada lunga bordata de dughene boltite duce spre iesire. Insa daca vrei sa vezi cum este ea acum, nu trebuie decat sa traversezi in Ciprul de nord prin punctul de frontiera Black Night (Strovilia) si sa iti rezervi o zi intreaga pentru a putea studia fara graba fiecare colt in parte al acestei cetati. Te va surprinde si iti va ramane in minte mult timp dupa ce ai plecat de acolo. Destinatia ta va fi Gazimagusa (denumirea turceasca a Famagustei).






Pentru iubitorii de natura, imprejurimile capitalei, Nicosia, nu ofera prea multe locuri unde sa te poti bucura de beneficiile unui peisaj incantator, in special in lungul sezon cald, cand totul este scorojit de soare. Exista totusi o exceptie, chiar foarte accesibila, fiind situata in marginea orasului si in apropiere de autostrada, de nodul comercial Shakolas si de Spitalul General Nicosia. Vorbim aici de o intindere de nu mai putin de 840 de hectare de padure, in mare parte spontana, o oaza de oxigen in marginea orasului, de liniste, loc placut de relaxare, plimbari sau activitati sportive.




In Cipru sunt declarate un numar de zece parcuri forestiere, insumand un total de aproximativ 15600 hectare de zone impadurite protejate prin lege. Cele mai intinse ca suprafata se afla in mod evident in zona montana, si vorbim aici despre Parcul National Troodos (circa 9100 hectare) si de Machairas (4500 hectare). Athalassa se situeaza pe un suprinzator loc trei ca suprafata, fiind cea mai intinsa zona protejata din campie.  Un colt de natura disponibil tot timpul anului, dar cu totul special primavara, Athalassa ofera doua zone de picnic, numeroase trasee pentru ciclism, jogging sau simpla plimbare, un loc de observatie a pasarilor salbatice la barajul Athalassa, facilitati pentru practicarea sporturilor de echipa.


Un moment special al zilei este contemplarea apusului pe malul lacului antropic Athalassa, unde natura isi urmeaza totusi cursul. Vegetatie lacustra specifica, stuf, eucalipti cu varste memorabile si specii de pasari migratoare pot incanta ochiul si mintea privitorului.



Parcul nu a aratat dintotdeauna asa. Initial un loc salbatic si cu o vegetatie forestiera mult redusa in suprafata, sansa transformarii acestui loc, singurul plaman verde al capitalei, s-a ivit in 1962, cand a intrat sub administrarea Departamentului Forestier. De atunci s-au plantat arii intinse de copaci, s-au creat doua lacuri artificiale, insa locul nu a fost suficient supravegheat, astfel incat degradarea si furturile si-au spus cuvantul, in contextul vremurilor tulburi de atunci. Pana in anii recenti, padurea Athalassa nu era accesibila familiilor obisnuite, fiind un loc de adapost pentru infractionalitatea legata de narcotice sau de natura sexuala.

Parcul a fost redat cetatenilor in urma cu cativa ani, cand s-au realizat toate amenajarile peisagistice necesare, dar care nu stirbesc cu nimic din frumusetea salbatica originala a naturii. Acum, mii de locuitori din imprejurimi vin zilnic aici pentru a se bucura de aer curat, practicand un sport sau doar pentru a contempla natura si a se detasa de cotidian.

Cateva specii din flora spontana, surprinse in perioada de inflorire (inceputul lunii martie).

Asfodel (Asphodelus aestivus)

 Palmier pitic (Phoenix canariensis)

 Rapita (Brassica rapa)
 Eucalipt (Eucalyptus camaldulensis)
 Macrisor (Oxalis pes-caprae)

 Sugel (Lamium amplexicaule)

Acacia saligna

Parcul forestier Athalassa este situat intre municipalitatile Strovolos, Aglantzia, Latsia si Geri, iar accesul se realizeaza pe langa Spitalul General Nicosia, pe un drum asfaltat. La capatul lui gasiti o parcare amenajata de dimensiuni generoase, de unde pornesc carari si trasee pentru ciclism catre diverse colturi ale parcului.
De mentionat ca langa campusul universitar din Aglantzia exista un parc de dimensiuni mai mici, Agios Giorgios, sau Parcul Municipal Aglantzia, mult mai bine amenajat, in care se gaseste si un Centru de Informare Turistica unde va puteti documenta mult mai bine asupra florei si faunei endemice. Voi reveni cu amanunte.



Manastirea "Maica Domnului din Kykkos" este cea mai cunoscuta si cea mai prospera manastire din Ciprul zilelor noastre. Este de asemenea de o importanta istorica deosebita, dar si nationala si sociala. Ea este localizata la o altitudine de aproximativ 1200 metri, la circa un kilometru de muntele Kykkos, un pisc de 1318 m din versantii de vest a muntilor Troodos. Acest varf de munte se mai numeste si Throni sau Throni a Panagiei.
Sfanta manastire a Panagiei din Kykkos a fost fondata la sfarsitul secolului al XI-lea de catre imparatul bizantin Alexios I Comnenul, de atunci adapostind icoana Maicii Domnului pictata de Apostolul Luca.

Manastirea este cunoscuta dupa numele scurt de Kykkos, sau a Maicii Domnului din Kykkos. Originea numelui, care pare a data din epoca bizantina, nu este cunoscuta. Un punct de vedere ar fi ca deriva din denumirea stejarului kermes (Quercus coccifera), denumit local kokkos. Efraim Atenianul, Patriarhul Ierusalimului, pare sa sustina aceasta afirmatie. In lucrarea sa intitulata “Descrierea venerabilei manastiri regale a Kykkosului 1751” face referire la muntele Kokkos, redenumit ulterior Kykkos. O alta versiune a explicarii provenientei numelui manastirii este aceea care il pune in legatura cu sunetele scoase de a anumita pasare din regiune; aceasta este bine cunoscuta printre localnici datorita sunetelor ei specifice: "kik-ko, kik-ko".

Denumirea completa a manastirii este “Sfanta Manastire Imperiala si Stavropighie a Maicii Domnului de Kykkos”. Este imperiala, intrucat a fost infiintata si finantata prin ordinul imparatului bizantin Alexios Comnenul. Este stravropighie, intrucat la temelie a fost plasata o cruce. O manastire este considerata stavropighie sau patriarhala atunci cand se afla sub directa ascultare a Patriarhului Ecumenic si nu se subordoneaza mitropolitului sau episcopului local. Conform canoanelor Bisericii Ortodoxe, cand o manastire este fundata sub jurisdictia Patriarhiei, acesta are dreptul de a trimite o cruce care este amplasata la piatra de temelie a bisericii centrale, ceea ce plaseaza manastirea sub autoritatea ei directa.


Legenda



Conform traditiilor pastrate cu privire la infiintarea manastirii, un ascet virtuos numit Isaia salasluia intr-o pestera din muntele Kykkos. Intr-o zi Manuel Boutoumites, guvernatorul bizantin al insulei, in timp ce isi petrecea vara intr-un sat de pe valea Marathasei, participa la o vanatoare si se pierde in padure. Aici se intalneste cu pustnicul si il intreaba pe unde sa se intoarca. Isaia insa, indiferent la lucrurile lumesti, acesta nu ii raspunde. Atitudinea lui l-a maniat pe Boutoumites, care recurge la abuz verbal si chiar fizic.


La scurt timp dupa aceea, Boutoumites cade la pat, grav bolnav. In acel moment isi aminteste de comportamentul reprobabil pe care l-a avut fata de Isaia si il roaga pe Dumnezeu sa il insanatoseasca pentru a putea merge sa-i ceara iertare ascetului. Dumnezeu ii asculta ruga, dar i se infatiseaza si pustnicului, instiintandu-l ca tot ce s-a intamplat a fost voia Lui. Dumnezeu il sfatuieste pe Isaia sa ii ceara lui Boutomites sa aduca in Cipru icoana Maicii Domnului pictata de apostolul Luca, tinuta in palatul imperial din Constantinopol.

Cand Boutoumites a auzit dorinta pustnicului, a considerat-o imposibil de realizat. Dar Isaia i-a explicat ca este voia Domnului, astfel incat hotarasc sa calatoreasca impreuna la Constantinopol. Ceea ce au si facut, dar timpul trecea si Boutoumites nu reusea sa gaseasca momentul prielnic pentru a solicita audienta la imparat cu scopul de a cere icoana. Drept urmare, i-a daruit lui Isaia alte icoane si l-a trimis inapoi in Cipru. Dintr-o data, fiica imparatului se imbolnaveste de aceeasi boala de care suferise Boutoumites. Guvernatorul s-a prezentat atunci in fata imparatului Alexios, i-a povestit patania lui cu pustnicul si l-a asigurat ca fiica lui se va insanatosi daca trimite icoana Maicii Domnului in Cipru. Constrans de situatie, imparatul cazu de acord. Fata lui s-a insanatosit pe loc. Nedorind sa se desparta de icoana, totusi, imparatul ordona sa se picteze o copie a icoanei, cu intentia de a o trimite pe aceasta din urma in Cipru. Totusi, in noaptea respectiva, Maica Domnului i se arata lui Alexios in vis si ii spune ca e vointa ei sa se trimita icoana originala in Cipru, iar el sa pastreze copia.

 Amplasamentul


In ceea ce priveste complexul monahal, cladirile dateaza din perioade diferite. Biserica este amplasata in mijloc. In jurul ei sunt diverse cladiri anexe, cum ar fi staretia, synodikon (pentru primirile oficiale), chiliile calugarilor, biblioteca, muzeul, camerele de cazare, biroul administrativ etc. Majoritatea acestor anexe in forma actuala au fost construite intre anii 1700 si 1755. In mijloc exista cu curte pavata cu o fantana. Initial, biserica si majoritatea anexelor au fost construite din lemn, care este abundent in zona, intrucat varful Kykkos este in apropiere de padurea Pafos. Dupa incendiul izbucnit in 1365, manastirea a fost reconstruita din lemn si piatra, dar a fost din nou mistruita de flacari la 1541, dupa care numai piatra a fost utilizata la refacerea ei. Contraforturile exterioare si peretii inalti confera manastirii un aspect impozant de castel.

Cea mai mare parte a peretilor exteriori si a pridvoarelor au trecut prin renovari si au fost decorate cu fresce religioase. Acestea sunt in mare mare mozaicate (cu pietricele rectangulare din email si din sticle decorata cu foita de aur) si impodobesc intrarile si peretii din curtile interioare si de pe pridvoare in asa maniera sa se imbine armonios cu arhitectura specifica a complexului. Mozaicurile si frescele sunt opera fratilor Kepolas, pictori de icoane ciprioti, a pictorului roman Mihai Morosan impreuna cu ucenicii lui, dar si a altora din Grecia, Bulgaria si Serbia.
Iata cateva din cele mai deosebite scene de la parterul aflat in partea de sud a manastirii:
-    In dreapta intrarii principale: mozaic infatisand pe Apostolul Luca pictand icoana Maicii Domnului
-    Mergand de-a lungul coridorului, in partea dreapta, apoi in stanga
      o    In dreapta: pustnicul Isaia in munti si guvernatorul Boutoumites lovindu-l cu un bat; Boutoumites bolnav in pat;
      o    In stanga: miracole savarsite de icoana facatoare de minuni – Porfyrios, cazut de pe cal si ajutat de Maica Domnului; Fecioara ajuntand marinari naufragiati.
-    In partea de nord vedem: scene cu miracole savarsite de Maica Domnului; Panagia Eleousa (Fecioara de la Kykkos); turci jefuind manastirea dupa ce l-au spanzurat pe staretul Iosif in 1821.
-    La intrarea in capela lui Efrem Sirianul: la etaj avem fresce si mozaicuri infatisand ingeri si scene din vietile lui Iisus Hristos si a Fecioarei Maria.

Treptele ne poarta catre nivelul inferior al manastirii, unde exista o curte interioara cu o fantana in centru si un magazin care ofera spre vanzare produse ale manastirii. Vizavi de magazin este un mozaic imens infatisand scena Adormirii Maicii Domnului. 


Daca privim spre sud-vest, observam clopotnita. Aceasta a fost construita mult mai tarziu decat biserica, in 1882, intrucat pe timpul ocupatiei otomane crestinii nu aveau voie sa traga clopotele. Exista sase clopote, din care cel mai mare este rusesc si cantareste 1280 kg.

Panagia Eleousa


In partea de nord este biserica manastirii, unde icoana facatoare de minuni a Panagiei Kykkotissa este pastrata. Icoana este asociata cu infiintarea manastirii si constituie una dintre cele mai de pret comori ale acesteia. Icoana mai este denumita si Panagia Eleousa, cea Milostiva. Fecioara Maria este infatisata ca tinand pe pruncul Iisus pe bratul drept. Dupa traditie, Panagia Kykkotissa este una dintre cele trei icoane ale Maicii Domnului pictate de Sfantul Apostol Luca, prin porunca cereasca, la sapte ani dupa Invierea lui Domnului nostru Iisus Hristos. In 1756 icoana a fost ferecata in argint. Chipul Maicii Domnului este acoperit si niciodata dezvaluit, fie din dorinta imparatului Alexios, fie pentru a inspira mai mult respect. Se spune ca Gherasim, Patriarhul Alexandriei, a indraznit sa ridice acoperamantul pentru a vedea chipul Fecioarei Maria, dar a fost pedepsit pentru sacrilegiu si obligat sa ceara indurare de la Dumnezeu cu lacrimi amare de cainta.

Calugarul rus Basil Barsky, vizitand manastirea la 1735, a scris ca icoana era dezvaluita numai in perioade de seceta sau de calamitati. Mai intai era dusa in procesiune pe muntele invecinat Throni, unde se tinea o litanie. Calugarii evitau sa priveasca chipul Maicii Domnului, pe care o tineau orientata catre cer, inspre locul de unde ar trebui apara norii. Poporul cipriot iubeste nespus Sfanta icoana, recunoscuta in intreaga lume ortodoxa. Cateva icoane din mai multe tari, precum Grecia, Rusia, Bulgaria, Egipt si Etiopia sunt inchinate Fecioarei de la Kykkos, aratand un respect nemarginit de care se bucura in randul credinciosilor ortodocsi. Oameni din diverse parti ale lumii vin in pelerinaj la manastire cautand indurare de la icoana facatoare de minuni, solicitandu-i ajutor in vindecarea unor boli sau intarire pentru a putea trece peste necazurile vietii.

De aceea vom vedea ca biserica este plina cu ofrande de recunostinta care atesta puterile tamaduitoare ale icoanei. De exemplu, o parte dintr-o mandibula de peste-fierastrau a fost oferita pentru a comemora cum niste marinari au fost salvati de la un inec sigur cand un peste-fierastrau urias le-a strapuns corabia in 1718. Un arab a avut un comportament necuviincios fata de Sfanta Icoana si bratul i-a fost paralizat. Un brat din bronz este aducere aminte asupra acelui incident.

Biserica

 


Acum patrundem in interiorul bisericii manastiresti. Iconostasul dateaza din secolul al XVIII-lea. Interiorul bisericii este decorat cu fresce remarcabile realizate in 1975-1984 de catre pictorul de icoane cipriot Christos Georgiou, inspirate din vietile lui Iisus Hristos si a Maicii Domnului. Frescele din Sfantul Altar dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea sau inceputul secolului al XIX-lea. Deasupra culoarului principal atarna doua candelabre rusesti aduse de staretul Cleopa in 1913. Biserica a fost intial conceputa cu o singura deschidere, dar a fost extinsa in 1745 cu inca alte doua. Cea din mijloc este dedicata Maicii Domnului, cu hramurile pe 8 septembrie (nasterea Maicii Domnului) si 15 august (Adormirea Maicii Domnului), cand au loc praznice importante. Cea din drepta este dedicata Tuturor Sfintilor si cea din stanga Arhanghelilor Mihail si Gavriil.Icoana facatoare de minuni a Panagiei Eleousa este amplasata pe catapeteasma, printre alte icoane. Este cea pictata de Apostolul Luca si acum ferecata in argint aurit incrustat cu pietre semipretioase si acoperita cu o tesatura brodata delicata. In dreapta icoanei vedem replica unui brat, aducere aminte a miracolului cu arabul.
O cruce mare din argint cantarand 8.5 kg a fost adaugata recent pe iconostas (octombrie 2011).
O alta modificare recenta a fost convertirea incaperii din partea de nord, unde se tineau botezurile, in sala de expozitie deschisa publicului. Ea adaposteste o colectie impresionanta de relicvarii din argint cu moaste ale unui numar mare de Sfinti.

Muzeul

 

Muzeul a fost infiintat ca spatiu de expunere, dar si de cercetare, la initiativa vietuitorilor manastirii. Decorul urmeaza indeaproape conceptul staretului de a reflecta maretia si maiestuozitatea imperiului bizantin. Salile muzeale se afla situate in nord-vestul complexului monahal si sunt accesibile prin intrarea situata la in partea de nord a incintei.
Podelele muzeului sunt impodobite cu modele complicate din granit si marmura colorata, iar tavanele sunt impodobite cu panouri sculptate si aurite din nuc pretios. Albina de pe pardoseala din sala de primire reprezinta emblema staretului manastirii si simbolizeaza sarguinta si ascultare. Albinele culeg atat polen cat au nevoie; asemeni si oamenii, culeg atat cat le trebuie ca sa devina mai buni.
Colectia muzeului include obiecte de podoaba sau de cult unice, majoritatea fiind confectionate din aur, argint, email, fildes, matase, perle si pietre pretioase. Printre obiectele expuse se pot mentiona cruci, un antimis din lemn, icoane, obiecte de cult din aur si argint (discuri, potire), evanghelii ornamentate cu pietre pretioase, mitre episcopale, engolpioane, curele si vestminte, lampi cu ulei, candelabre, etc., toate organizate in patru incapari spatioase.

Manastirea Kykkos se gaseste la 85 km de Nicosia, iar drumul prin munti este foarte spectaculos, trecand prin Kalopanayiotis si micul sat Gerakies. Va puteti opri adesea pentru a admira peisajul. Atentie la caderile de pietre, o problema permanenta pe drumurile inguste de munte. Soseaua este in stare impecabila, dar se impune prudenta la condus.
Intrarea in manastire este libera, insa pentru a vizita muzeul tariful este de 5 euro de persoana. In exteriorul manastirii sunt numeroase chioscuri cu suveniruri si produse locale, dar si un restaurant in regim de autoservire unde se poate lua masa.





 






 
 

Manastirea inchinata sfantului ocrotitor al Ciprului, Barnaba, este in prezent transformata in muzeu de icoane, gazduit in fosta biserica si muzeu arheologic, amenajat in locul chiliilor.


Sfantul Barnaba s-a nascut in Salamis, intr-o familie de evrei din neamul Levitilor. Numele sau real era Sosis (Iosif). Din acest neam erau alesi preotii templului din Ierusalim, astfel incat si Barnaba a fost trimis acolo pentru a-si savarsi educatia. Acolo a putut fi martorul unor miracole savarsite de Iisus Hristos, ceea ce l-a determinat sa se converteasca la crestinism. In anul 45 d. Hr. a revenit in Cipru, insotit de varul sau Ioan Marcu si de Pavel din Tarsus, cu intentia de a propovadui crestinismul in randul evreilor din Salamis. Desi nu a avut un succes foarte mare, a reusit sa il converteasca pe insusi guvernatorul roman al insulei, Sergius Paulus, Ciprul devenind astfel primul teritoriu care avea un conducator crestin.

In anul 57 a fost arestat si ucis cu pietre de catre comunitatea de evrei, care i-au ascuns corpul in mlastina de langa oras, iar noaptea i l-au aruncat in mare. Cativa ucenici care au vazut cele intamplate i-au recuperat corpul din mare si l-au inmormantat sub un roscov in vestul orasului, asezandu-i  pe piept Evanghelia dupa Matei pe care obisnuia s-o poarte cu el.
Opresiunile asupra crestinilor au continuat cateva secole, iar mormantul lui Barnaba a fost dat uitarii. In anul 477 arhiepiscopul de Cipru, Anthemios, a visat locatia mormantului si a putut astfel descoperi ramasitele sfantului, impreuna cu biblia cu care fusese ingropat. El i-a daruit cartea sfanta imparatului bizantin Zenon, care, impresionat de cadou, a acordat autonomie Bisericii Ciprului si a donat bani pentru ridicarea unei manastiri pe locul mormantului.

Manastirea a fost ctitorita in acelasi an, dar doua secole mai tarziu a fost arsa pana in temelii din timpul raidurilor arabe. Biserica manastirii este o basilica cu doua domuri si isi datoreaza forma actuala lucrarilor din 1756, la ordinul Arhiepiscopului Philoteos. Arhitectura acesteia este asemanatoare celei intalnite in bisericile Sfantul Epifanie, din Salamis, si Sfantul Lazar, din Larnaca. Singura diferenta consta in faptul ca biserica Sfantul Lazar pastreaza inca toate cele trei domuri construite initial, in timp ce aceasta nu mai are decat doua din cele trei initiale. Tamburii pe care se sprijina cele doua domuri au fiecare cate 16 ferestre. La inceput, biserica avea doar trei usi, pe peretele vestic al acesteia. Intrarea actuala si ferestrele au fost construite in anul 1916. In acelasi an, o noua cladire a fost adaugata bisericii, in partea de est a acesteia. Absida bisericii dateaza insa dintr-o perioada mai veche. Clopotnita a fost construita in anul 1958.
Intreaga colectie de icoane a manastirii a fost furata in secolele XVII-XVIII. Dupa invazia turceasca din anul 1974, cei trei calugari care mai erau la manastire au mai locuit-o pana in 1976, cand, fiind foarte batrani si macinati de boala, s-au retras si ei in Ciprul de Sud.
Departamentul de Antichitati al autoritatilor locale a inceput renovarea complexului manastiresc in august 1991. In interiorul bisericii se gaseste catapeteasma originala. Doar o mica parte din fresce s-a mai pastrat, in dreapta altarului, unde sunt reprezentate scenele votive: aparitia sf. Barnaba in vis episcopului Anthemios, descoperirea mormantului, donatia imparatului Zenon. In interiorul bisericii este expusa o colectie de icoane culese din bisericile satelor din Ciprul de Nord si o parte din icoanele manastirii. Ele dateaza din secolele XIX-XX si sunt grupate pe sfinti, fiecare avand o mica explicatie cu numele sfantului si anul pictarii, fara a se mentiona, din pacate, si biserica de unde au fost aduse.


In curtea interioara, pe locul fostelor chilii care flancheaza curtea pe trei laturi s-a amenajat un mic muzeu arheologic, cu trei incaperi unde sunt expuse obiecte datand din mileniul 3 i.Hr. si pana la vesela adusa de venetieni. Cele mai multe exponate provin din Salamis, aflat in apropiere. In curte exista si un mic bufet unde se pot servi cafea si racoritoare, dar care era inchis la data vizitei (februarie).


La mica distanta de manastire se afla un mausoleu construit pe locul unde s-a descoperit mormantul sfantului Barnaba. El a fost renovat in anul 1953, cand s-au adaugat si treptele prin care cobori in pestera in care ucenicii sai i-au inmormantat trupul.

Manastirea Sf. Barnaba se afla la circa 7 km nord de Famagusta. Intrarea la obiectiv costa 7 TL de persoana, iar programul de vara e 9:00-19:00 si cel de iarna e 9:00-17:00, de luni pana duminica. De pe soseaua catre Iskele, la un sens giratoriu virati la stanga, dupa indicator, apoi vedeti manastirea dupa circa 2 km, pe partea dreapta. In stanga, pana sa ajungeti la manastire, puteti vizita necropola orasului Salamis, inclusiv capela supranumita "Inchisoarea Sfintei Ecaterina". Pe drumul care continua de la manastire, catre Tuzla (Ekgomi) se poate ajunge la ruinele fostului oras Ekgomi (de la intersectie imediat in dreapta; atentie, nu este indicator).


De mult se impunea scrierea acestui post, pentru ca, desi nu il pot denumi chiar obiectiv turistic, pentru noi, romanii din Cipru, bisericuta noastra este un obiectiv spiritual, cultural si de incarcatura duhovniceasca. Are istorie putina, din 2012, destul de nestiuta, dar pe nedeamna nedreptate, caci multi romani inca nu stiu ca avem asa comoara crestineasca si arhitectonica pe insula. Sper sa ofer mai multa lumina prin intermediul acestei intrari a jurnalului meu.
Mai intai trebuie sa vorbim de initiatorul acestui minunat proiect, parintele Ciprian Mega. E un om tanar, nu are decat 27 de ani acum, in 2014, dar cu un entuziasm si initiativa care i-au permis pana acum sa ajunga la aceasta performanta deosebita. Caci nu e lucru usor sa ceri si sa primesti binecuvantarea autoritatilor romanesti de a fi reprezentant al Bisericii Ortodoxe Romane pe o insula indepartata si sa ridici locasul de cult exclusiv prin forte proprii si cu ajutorul comunitatii romanesti de acolo, fara nici un ajutor de la statul roman. Biserica are o istorie extraordinara. Cu harul si priceperea lui, parintele Ciprian, placut fiind de preotii ciprioti in mijlocul carora a slujit un timp, a primit spre folosinta un teren chiar din partea Mitropoliei Tamassos si Orinis, ca si mult sprijin financiar si nu numai.
Biserica are un stil inconfundabil, fiind ridicata in stil traditional de mesteri maramureseni tocmiti din Romania. Inaugurarea (tarnosirea) a avut loc pe 20 octombrie 2012 cu o ceremonie fastuoasa si incheiata cu un concert din partea reputatului artist popular Grigore Lese. De curand s-au inaugurat si o sala de mese, ridicata prin efortul catorva meseriasi romani care nu au precupetit sa doarma pe santier, numai sa se termine lucrarile cat mai rapid, dar si o impunatoare poarta in stil maramuresean, cu elemente de feronerie oferite de o artista romanca stabilita in Cipru.
In prezent mai sunt de realizat o serie de lucrari de amenajare a curtii, cu ambientare peisagistica (plantare de pomi), la care oricine e invitat sa doneze un pom spre pomenire, de asemeni lucrari de finisare a gardului imprejmuitor etc.
Este de apreciat ca parintele, in dorinta de a incerca sa apropie si sa inchege mai bine comunitatea destul de rasfirata de romani, face eforturi sa ii aduca pe romani impreuna, nu numai la sluje si la cele sfinte, dar si organizand serate si spectacole cu artisti adusi special pentru acest scop.

Biserica este situata in imediata vecinatate a Mitropoliei Tamassos, in localitatea Episkopeio, langa Pera Orinis. Ca sa ajungeti acolo, dinspre Nicosia mergeti spre Lakatamia, apoi Deftera, Pera Orinis si urmati al doilea indicator spre Episkopeio (ca punct de reper, este un zid din beton armat prin cu graffiti). Virati la dreapta pe soseaua care trece paralel cu el. La prima intersectie virati iar la dreapta si dupa cateva curbe virati stanga spre Arediou si Mitropolia Tamassos. Sunt indicatoare usor de urmarit daca parasiti drumul principal la intersectia care trebuie (cea cu peretele cu graffiti). Pentru cei cu GPS, sau cei cu telefoane care ofera aceasta functie, setati ca destinatie Mitropolia Tamassos (Μητρόπολη Ταμασού), care e localizata la vest de satul Episkopeio.

Linkuri utile:
- Site-ul bisericii: http://bisericaromaneasca.ro/
- Pagina de Facebook: https://www.facebook.com/bisericaromaneascadincipru
Toate drepturile asupra continutului scris si a fotografiilor apartin autorului blogului. Powered by Blogger.

You can replace this text by going to "Layout" and then "Page Elements" section. Edit " About "