A scrie despre Famagusta este o provocare pe care deocamdata nu mi-am asumat-o. Este un loc atat de fascinant si de incarcat de istorie, incat ar trebui mult timp pentru a putea reda cu adevarat splendoarea si semnificatia istorica a fiecarui loc in parte. Ma voi folosi asadar de un mic ajutor. Prin cautarile mele, am descoperit un valoros articol publicat in editia ilustrata a London News in data de 8 februarie 1936. Prefer sa il las pe Douglas Hamilton sa faca introducerea asupra a ceea ce reprezinta cetatea Famagusta, pentru ca la momentul scrierii articolului orasul nu era invadat de sutele de constructii aparute astazi printre ruine si stilul abordat este unul care te determina sa te intorci in timp, daca nu la vremurile de glorie din timpul lusignienilor, cel putin in cele patriarhale ale anilor '30.
Nu imi asum decat efortul de a incerca sa fac o traducere cat mai fidela a textului original, respectand stilul exprimarii si modificand nesemnificativ textul. Toate ilustratiile sunt din articolul original.
Famagusta medievala, orasul port al lui Othello, de Douglas Hamilton
Comitetul pentru Cipru a fost infiintat in decembrie 1933, sub patronajul Lordului Mersey, pentru a sprijini Biroul Colonial si guvernul cipriot in conservarea, intretinerea, descoperirea si cercetarea vestigiilor de pe insula si pentru a aduna fonduri pentru acest scop. Comitetul a emis de curand primul sau raport, descriind activitatea desfasurata pana in prezent si repetand apelul lansat la inaugurare. Contributiile sunt primite la Banca Lloyd, la Banca Otomana si la Banca Ionica, cu mentiunea "Fondul Monumentelor din Cipru". Apelam pe aceasta cale la cititori, asa cum am facut-o si inainte; din nou le atragem atentia - cu ajutorul articolului extrem de interesant al domnului Hamilton si al fotografiilor de pe aceasta pagina si de pe cele doua precedente - asupra bogatiei arheologice extraordinare a Ciprului si asupra urgentei cu care un numar atat de mare de monumente istorice au nevoie de lucrari de conservare. Comitetul a realizat deja multe, dar mult mai multe au ramas de facut. Sa adaugam ca o expozitie speciala cu excelentele fotografii ale domnului C. J. P. Cave a fost recent deschisa publicului la muzeul Victoria si Albert. Aceste fotografii prezinta sarcinile pe care Comitetul pentru Cipru si le-a asumat si urmeaza sa si le asume.
Asadar, iata stravechea Famagusta, martora in "Othello"! O nava comerciala ocoleste un recif si intra in noul port de jumatate de milion, amenajat intr-o laguna cu un luciu argintiu. Poarta spre mare, cu bastionul de paza, e inchisa. Patrunzi in orasul medieval printr-o deschidere boltita in zidurile cetatii. Vechea Famagusta are putin de-a face cu grecii de astazi sau cu Ciprul turcesc. Este un oras de intrusi. Peste tot se inalta ruinele bogat ornamentate are bisericilor gotice, gata sa se prabuseasca. Deasupra lor inca se mai inalta turnurile decapitate ale uni splendide catedrale latine. Contraforturi impresionante arunca umbre lungi pe ziduri, deasupra carora un minaret musulman se agata timid. O fortificatie normanda cu un aer impunator sta sfidator in dreapta. In intregul oras se simt ecouri ale unei splendori trecute. Dar cine se inchina in aceste biserici acum atat de trist abandonate? Cine erau stapanii din castelul de la tarmul marii?
In timpul unei cruciade, Richard Inima de Leu a cucerit Ciprul in 1191 ca raspuns la o insulta adusa frumoasei Berengaria, cu care s-a si casatorit pe insula. El a vandut-o ulterior cavalerilor templieri, care au revandut-o lui Guy de Lusignan in 1192, conte de Poitou si rege al Ierusalimului, recent pierdut in mainile sarazinilor. Asadar, aceasta dinastie medievala franceza s-a instalat in Cipru, pe care avea sa o conduca timp de trei sute de ani. Sub aceasta, cavaleria din Vest s-a adaptat la Est, si, ca un cameleon, si-a schimbat culorile. Pe masura ce sarazinii invadau Siria si Palestina, europenii se adunau in Cipru. Conti si baroni de origini franceze si cativa englezi au primit fiefuri pe toata insula. Blazoane europene decorau intrarile splendidelor palate; nume precum Neville si Grey inca se disting pe pietrele funerare. Acesti nobili duceau o viata luxoasa la umbra arcadelor din gradinile inmiresmate. Invesmantati in matasuri si impodobiti cu bijuterii orientale, se hraneau cu delicatesuri si se plimbau pe covoare groase. Corupti de aceasta viata de huzur, unii combinau "aroganta franceza, exuberanta greceasca si efeminarea orientala!".Catherine Cornaro, al carei portret a fost imortalizat de Titian, a fost alungata din Cipru de catre venetieni in 1489. Sub acestia, insula a inceput sa decada si a cazut intr-un final in mainile turcilor. Din 1571, lacomia succesiva a pasalacurilor turcesti au completat tabloul dezolarii. Secol dupa secol splendidele ruine gotice au fost martore la viata mizera si la colibele zdrenturoase ale garnizoanei otomane. Strajerii supravegheau portile fortaretei, care se inchideau pe timpul noptii.
Cladirile stravechi te cheama. Trecand pe sub un leu venetian in basorelief, intri intr-o mica fortareata, traversand un coridor intunecos care se deschide intr-o curte rectangulara. In unul din turnurile lui a locuit Christoforo Moro, cel care a inspirat personajul Othello. Iago pandeste in umbrele lui si isi ciocneste cupa cu a lui Cassio in pantecul boltit al salii de ospete. De pe zidurile cu privelisti catre golf si catre munti, scrisori de curtoazie ar fi fost trimise s-o intampine pe Desdemona. Pe ce baza ambigua si-a construit Shakespeare intriga! Un comandant venetian, insotit de tanara lui sotie, ar fi venit in Cipru sa preia comanda trupelor inregimentate aici. Ea s-a stins de malarie. Familia ei nu a fost multumita de povestea comandantului cu privire la moartea tinerei. Poate ca era o alta domnita la mijloc! Pe baza acestei povesti Shakespeare a croit o intreaga drama de gelozie orientala, loialitate greu incercata, crima, remuscari si suicid!
Cateva trepte ne conduc in pantecele bastionului. Timpul abia si-a lasat amprentele asupra zidariei cazematelor spatioase. Alte scari, flancate de fante, coboara spre santul fortificatiei. Cosuri subtiri de fum strapung acoperisul. Un tunel in panta duce in oras. Si acum ne intoarcem la cruciade. Printre palcuri de palmieri si casute modeste, se rasfira o intreaga multime de biserici gotice. Gargui fantastici si animale sculptate privesc de sus, de pe acoperisuri si de pe ziduri. Patrunzi intr-o biserica aproape intreaga. Altarul e animat de fresce sterse si incerci sa te intelegi semnificatia. Mai vezi una, si inca una. Auriu, albastru, verde si roscat sunt culorile care au supravietuit cel mai bine. Cateodata subiectul este clar - o scena din Patimile lui Iisus, Sfantul Gheorghe strabungand balaurul. Intr-o bisericuta cu dom, un halou auriu imens straluceste peste capul si aripile unui arhanghel impunator. Cotropitorii turci si ghiulele au distrus capetele multor figurine. Magari si bivoli au fost mult timp adapostiti in biserici, de unde isi scoteau capetele prin ferestrele treflate.
In spatele unui copac batran, catedrala Sfantului Nicolae domina piata. Bolte tipic gotice inconjoara intrarile. Intreaga fatada este o bogatie de sculpturi minutios lucrate. Ferestrele treflate erau candva bogat ornamentate cu vitralii. Fatada principala, cea dinspre vest, cu cele doua turnuri mutilate, iti aminteste de catedrala din Rheims. Intri, si coloanele se inalta maiestuos precum trunchiurile unei paduri seculare. O spoiala alba a acoperit demult frescele ce decorau peretii. Remarci mormantul unui episcop franciscan, care se spune ca ar fi murit in timp ce se imbaia. Dar nu e nici urma de orga. In loc, se inalta o ciudata adaugire, care se termina in numele lui Allah.
Dar este timpul sa parasim Famagusta cea medievala. O strada lunga bordata de dughene boltite duce spre iesire. Insa daca vrei sa vezi cum este ea acum, nu trebuie decat sa traversezi in Ciprul de nord prin punctul de frontiera Black Night (Strovilia) si sa iti rezervi o zi intreaga pentru a putea studia fara graba fiecare colt in parte al acestei cetati. Te va surprinde si iti va ramane in minte mult timp dupa ce ai plecat de acolo. Destinatia ta va fi Gazimagusa (denumirea turceasca a Famagustei).