Undeva la numai 40 km de Nicosia, pe un drum ingust si insinuos, dai peste modesta asezare Fikardou, in care cateva catune seculare infrunta curajos anii si turistii. Casute din piatra si chirpici exploatand ingenios iregularitatile terenului se insira cuminti de-o parte si de alta a unor ulite pietruite, pe care candva mergeau magari garboviti cu bunatati. Terenul era pretios, caci casele sunt micute, desfasurate mai mult pe verticala, iar curtile modeste. Nu lipseste cuptorul de paine, iar intrarile au porti duble din lemn masiv, integrate perfect in arhitectura rurala (si ma face sa ma duc cu gandul la asezarile sasesti din preajma Brasovului).
Satul este aproape in intregime nelocuit, cu doar 2-3 exceptii. Totusi, exista primarie, posta si biserica, precum si un restaurant cu mancaruri traditionale savuroase si preturi atractive.
Interesant, dar guvernul nu mai permite nimanui sa revina in acest sat, de teama sa nu se piarda caracterul rural si stravechi al satului, asa cum era el cu zeci de ani in urma. Cu fonduri europene, s-a reusit renovarea a doua gospodarii si tranformarea lor in muzeu, insa mai sunt de efectuat lucrari, pentru a reusi crearea unei imagini fidele unitare a satului vechi.
A fost o comunitate micuta, pe care o strabati de la un capat la altul in numai 5 minute, dar care si-a adus contributia ei de sacrificii la luptele intercomunale duse de EOKA B in vremurile tulburi ale anilor '70, dupa cum stau marturie putinele morminte din curtea bisericii. Interesanta mi s-a parut longevitatea locuitorilor mai recenti, multi depasind lejer pragul a 80-90 de ani.
View Fikardou in a larger map