Azi, 1 octombrie 2010, Republica Cipru aniverseaza 50 de ani de existenta, desi, istoric vorbind, ar fi fost pe data de 16 august cand s-a hotarat soarta tarii. Intrucat majoritatea locuitorilor sunt in concedii in august, s-a decis ca Ziua Independentei sa fie celebrata pe 1 octombrie, dar abia in 1979, pe cand parada militara a devenit traditie abia 3 ani mai tarziu.
Faptul ca au fost necesari 20 de ani pentru ca societatea cipriota sa simta nevoia marcarii nasterii Republicii, e semn clar asupra sentimentelor confuze ce planeaza asupra evenimentului. Nimeni nu era mandru de faptul ca Ciprul a devenit independent in 1960. Pentru cipriotii greci nu era decat o amintire dureroasa a esecului actiunilor EOKA - de a uni Ciprul cu Grecia, iar pentru cei turci - o confirmare a statutului lor de minoritari, lucrurile insa agravandu-se mai tarziu. Pe scurt, nici una din comunitati nu avea motive de sarbatorit, caci rezultatul nu a fost decat o zadarnicire a aspiratiilor lor nationale, luate separat.
De fapt, Republica, asa cum a fost intemeiata prin conventiile de la Londra si Zurich, a avut o viata foarte scurta. Dupa numai 3 ani si jumatate, luptele inter-comunale au dus la separari radicale intre cele doua comunitati. Cipriotii greci au preluat puterea, pe cand cei turci s-au baricadat la nordul Nicosiei, incercand sa-si desfasoare acolo activitatile. Intre timp, cu numai putin timp inainte de invazie, arhiepiscopul Makarios, presedintele statului, continua sa declare ca obiectivul national era unirea cu Grecia - cu alte cuvinte, dizolvarea statului.
Totul s-a schimbat, insa, dupa invazia turceasca. In 1983, cipriotii turci au declarat propriul lor stat, pe cand cipriotii greci au realizat ca Republica este un instrument puternic in razboiul diplomatic ce se desfasoara, si totodata, ultima aparare impotriva planurilor Turciei de a-si extinde dominanta asupra intregii insule. In timpul referendului din 2004, unul dintre principalele argumente impotriva acceptarii planului Annan de unire a celor doua state a fost ca acest lucru ar dizolva Republica Cipru. Presedintele de atunci, dl Papadopoulos, a insistat mult pe mentinerea Republicii in forma in care este si acum, indemnand populatia sa voteze impotriva unirii.
Le-a luat cipriotilor aproape 50 de ani sa devina mandri de Republica lor. Daca acest sentiment s-ar fi nascut mai devreme, acum o jumatate de veac, probabil istoria Ciprului ar fi aratat altfel si nu s-ar fi ajuns la situatia de fapt actuala.
Revenind la ziua de azi, parada a avut ca punct de plecare supermarketul Orphanides, coloanele militare indreptandu-se spre Akropolis si in final, spre centrul istoric, Nicosia. La eveniment a fost prezent presedintele Ciprului, Demetris Christofias, alaturi de diverse oficialitati locale, dar si din Grecia, printre care ministrul Apararii si, incepand cu orele pranzului, insusi seful statului elen, Karolos Papoulias.
La parada au fost prezente fortele armate, cu artileria grea, infanteria, jandarmii, politia, politia civila, fortele navale, fortele speciale de comando, pompierii si Departamentul Forestier, dar si membri ai contingentului grec ce stationeaza in Cipru, conform Tratatului din 1960.
Cum eu locuiesc foarte aproape de punctul de plecare al paradei, marsurile militare m-au trezit de la 7:30 fix. Ca-n armata! Cand n-am mai avut stare, din cauza zgomotului infernal scos de masinariile de razboi, m-am dus sa asist si eu la spectacol. Impartasesc cu voi cateva poze...
