"1 aprilie 1955 va deveni un reper, marcand cea mai eroica si probabil cea mai furtunoasa pagina din istoria acestei insule incercate."
(Elenitsa Serafim-Loizou)
Desi 1 aprilie este ziua mondiala a pacalelilor, nu acesta este motivul pentru care in Cipru este sarbatoare nationala, asadar zi nelucratoare. Astazi s-au tinut slujbe si discursuri publice dedicate aniversarii a 59 de ani de la inceputul luptelor pentru eliberarea de sub stapanirea britanica. 1 aprilie 1955 a insemnat ziua cand s-a dat citire proclamatiei EOKA, (Εθνική Οργάνωσις Κυπρίων Αγωνιστών - Organizatia Nationala a Luptatorilor Ciprioti), o tanara organizatie de rezistenta condusa de George Grivas, al carei scop era eliberarea Ciprului si apoi unirea cu Grecia.
Am profitat si noi de ziua libera si ne-am dus sa vizitam Muzeul Eliberarii Nationale din Nicosia, pentru a ne lamuri mai bine asupra semnificatiei acestei zile.
Muzeul este amplasat in imediata apropierea a Palatului Arhiepiscopiei, iar intrarea este libera. Spatiul expozitional se desfasoara pe 3 nivele. Trebuie sa fiti atenti ca informatii in limba engleza nu prea gasiti, dar nici altfel de lamuriri suplimentare. Sunt doar fotografii, scrisori, obiecte personale, arme, cateva diorame, descrieri succinte. Iti poti face o imagine asupra amplorii violentelor in decursul acelor ani si a numarului victimelor din partea cipriotilor greci, insa nu vei afla mai nimic asupra cronologiei evenimentelor sau asupra metodelor folosite de ciprioti pentru a-si indeplini scopul propus. Voi incerca sa acompaniez mai jos descrierea muzeului si cu cateva informatii istorice culese dintr-o carte, "The Cyprus liberation struggle 1955-1959" de Elenitsa Serafim-Loizou, care a fost comandant EOKA al regiunii Larnaca.
La parter sunt cateva panouri cu diverse fotografii din timpul demonstratiilor, articole din ziarele vremii si proclamatii batute la masina de scris, suficient cat sa te familiarizezi cat de cat cu atmosfera acelor vremuri. Un panou imens te introduce putin in istoria Ciprului, in care se subliniaza apartenenta de helenism.
Urcam o panta catre primul nivel. Iti atrag imediat atentia portretele celor doua personalitati care si-au pus amprenta asupra istoriei moderne a Ciprului: generalul George Grivas si arhiepiscopul Macarie al III-lea, devenit si primul presedinte al Ciprului independent. In stanga e o mica sala pentru proiectii, unde poti urmari un film documentar. Faptul ca era in limba greaca nu ne-a tinut prea mult pe scaun, desi imaginile prezentate sunt inedite. Prima camera prezinta pe scurt dovezi milenare de civilizatie greaca prezente pe insula, dar si rezultatele a doua referendumuri diferite, unul in 1921 si celalalt in 1950, ambele cu procente covarsitoare in favoarea Enosis (unirea cu Grecia).
O mica paranteza despre referendumul din 1950: desi autoritatile britanice au refuzat organizarea acestui referendum, el a avut loc eventual in mod ilegal, prin fonduri bisericesti, si a fost unul atipic. Practic a constat din doua sesiuni de strangeri de semnaturi, in 15 si 22 ianuarie 1950, la bisericile locale, la care au participat aproape exclusiv ciprioti greci. Zvonuri ar fi cum ca semnaturile ar fi fost stranse si prin constrangere, unii fiind amenintati cu excluderea din biserica. Procentul oficial pro Enosis e de 95.7% (inclusiv in cartea Elenitsei), dar la muzeu este dat ca 98%.
Sala incheie vizita cu imagini de la demonstratiile "pasnice" din 21 octombrie 1931, soldate cu 6 morti si mai multi raniti si cu incendierea sediului guvernatorului britanic din Nicosia.
Iesim pe culoar, trecem pe langa juramantul membrilor fondatori si intram in miezul problemei.
In sala din dreapta avem proclamatia, chiar si masa la care s-a semnat, avem imnul EOKA, fotografii si obiecte personale. Dar pentru ca subiectul principal e 1 aprilie 1955, haideti sa vedem ce povesteste Elenitsa ca s-a intamplat in Larnaca in ziua respectiva:
" Cu putin inainte de miezul noptii m-am dus la culcare. Ca de obicei, am deschis fereastra si am simtit briza parfumata in fata. Totul era linistit. Mi-am spus rugaciunea de seara si cum m-am intins in pat am adormit imediat.
Dintr-o data calmul atotstapanitor a fost zguduit de explozii puternice care au trimis unde de soc in toate directiile. Era 0:30. Treziti brutal din somn, oamenii s-au repezit pe verande si balcoane pentru a vedea ce se intampla.
In Larnaca exploziile au fost deosebit de violente. M-am trezit si mi-am facut semnul crucii. Campania incepuse. Domnul fie cu noi."
Elenitsa ne povesteste mai departe ca exploziile avusesera loc in zona Biroului Local al Comisarului britanic si ca nu era curent in tot orasul, acesta fiind special sabotat de catre membrii EOKA. In aceeasi noapte s-a publicat faimoasa proclamatie, iar a doua zi dimineata ziarele titrau ca un tanar a murit in Liopetri incercand sa creeze o pana de curent. EOKA avea deja primul martir.
Pana in 1957, membrii EOKA au continuat sa aiba ca tinte militarii sau obiectivele militare britanice, desi au actionat si asupra civililor. Tineri, neexperimentati, slab inarmati si actionand oarecum haotic, au fost prinsi usor de catre autoritatile britanice, care nu au avut de ales decat sa inaspreasca foarte mult pedepsele, inclusiv pentru a detine o arma de foc, sa nu mai spunem despre a si o folosi. Au aparut astfel eroii pe care ii gasim efectiv pe toate strazile din Cipru:
- Andreas Demetriou: spanzurat pe 10.05.1956 pentru ca a incercat sa ucida un britanic, ranindu-l.
- Michalis Karaolis: spanzurat pe 10.05.1956 pentru ca a asasinat un functionar britanic.
- Markos Drakos: luptator de gherila care pe 1 aprilie 1955 a aruncat in aer sediul radioului din Athalassa. A fost arestat pe 30 iunie 1955, dar a evadat 3 luni mai tarziu. Si-a gasit sfarsitul pe 18.01.1957, in asediul de la Solea, cand a luptat eroic, acopering retragerea colegilor sai, care au scapat cu viata.
- Gregoris Afxentiou: la 1 aprilie 1955 a atacat Cyprus Broadcast Corporation, controlata de britanici, si compania de electricitate din Nicosia. Devenit secundul lui Grivas, a fost foarte activ in lupte de gherila si a devenit rapid un om foarte vanat, pe capul caruia exista chiar o recompensa. Tradat in 3.03.1957, a fost incoltit in muntii Troodos, langa manastirea Machairas, si dupa un asediu indelung, i s-a dat foc in ascunzatoare, punandu-se astfel capat violentelor.
In muzeu, acesta din urma are dedicata o diorama a ascunzatorii din munti, in sala din stanga, unde este infatisat insotit de cativa tovarasi care s-au predat la cererea lui. In aceeasi sala sunt numeroase fotografii si obiecte personale ale celor implicati in asediul din munti, dar si cateva arme, furate de la britanici sau improvizate. In fotografii sunt si victime cazute improvizatiilor artizanale pe cand incercau sa fabrice singuri bombe si grenade.
- Kyriakos Matsis: este unul dintre primii membri EOKA. Arestat si apoi evadat, a activat mai mult timp in muntii Pentadactylos. Pe 19 noiembrie 1958 a fost incoltit de autoritatile britanice ca urmare a unui denunt si ucis in urma schimbului de focuri.
- Andreas Avraamides: a fost fost ucis de detonarea accidentala a unei bombe pe care o transporta, pe 3.08.1958.
- Fotis Pittas: dat in urmarire in octombrie 1956, a fost arestat pe 10.01.1957, dar a evadat pe 12.03.1958 impreuna cu alti doi membri EOKA. De atunci a fost comandant regional pe zona Lysi. In urma controalelor si a perchezitiilor foarte dese, a trebuit sa se refugieze in Liopetri, unde a fost in cele din urma incoltit si ulterior ucis impreuna cu alti 3 simpatizanti, pe 2.09.1958, intr-un hambar din localitate.
Ultimul etaj este dedicat unui memorial al tuturor celor cazuti pentru convingerile lor, fie ucisi, fie morti accidental sau condamnati. Fiecare are cate o fotografie si o scurta explicatie asupra modului cum si-a gasit sfarsitul. Cele trei franghii din mijloc evoca locul de executie de la inchisoarea centrala din Nicosia, unde au fost condamnati de-a lungul timpului 16 tineri.
Alte cateva date nedocumentate la muzeu sunt mai jos.
In 1955, exasperati de atentatele tot mai numeroase impotriva obiectivelor militare si a civililor britanici, Regatul Unit trimite un nou guvernator, pe Sir John Harding, fost militar, care impune masuri drastice si incepe in 1957 o campanie insistenta de cautare si eliminare a membrilor EOKA. Astfel, sunt prinsi sau ucisi membri marcanti ai miscarii paramilitare. Grivas scapa. Tot cu scopul de a linisti lucrurile, arhiepiscopul Ciprului, Macarie al III-lea, este trimis in exil pe insula Seychelles alaturi de alte doua fete bisericesti, intre 1956 si 1959.
Bilantul EOKA in urma celor 4 ani de confruntari este tulburator:
- 105 militari si 51 de politisti britanici
- 230 de asasinate organizate impotriva cipriotilor greci, din care 148 morti. 23 dintre ei erau comunisti declarati, deci EOKA i-a luat la ochi si pe cei care nu erau de acord cu convingerile lor.
- au declansat agresiunile impotriva cipriotilor turci, prin evenimentele din 1956. Ca raspuns, organizatia turceasca paramilitara TMT s-a format in 1957 si de atunci pana azi cele doua comunitati sunt inca in conflict.
Actiunile EOKA s-au terminat oficial la 31 martie 1959, cand s-a semnat conventia Zurich-Londra. Ciprul devenea liber.
Muzeul este situat in zona veche a Nicosiei, in interiorul zidurilor fostei cetati venetiene. In imediata apropiere sunt Muzeul Bizantin si Muzeul de Arta Populara, pe care le puteti vizita in aceeasi zi.