Sunt putine locurile cu adevarat spectaculoase din Cipru, in special cele care implica existenta unor cascade, intrucat Ciprul are un climat semi-arid. De aceea, existenta unor asemenea oaze de racoare este binevenita. Insa atunci cand incerci sa deturnezi asemenea miracole naturale catre foloase personale este putin cam mult. O scriu cu amaraciune, caci acest sentiment absolut neplacut l-am avut cand am vizitat cascada botezata ca atare, loc absolut incantator, de altfel, situat intr-un peisaj mirific care nu merita o asemenea deturnare.
Sa revenim... baile lui Adonis (Adonis falls, asa cum le veti vedea pe afise) sunt situate in muntii Troodos, in apropierea localitatii Koili, la 12 km nord de Paphos. Nu am incercat sa ajung la bai urmand acest traseu, ci pe celalalt, din Coral Bay, la care s-au adaugat 3 km de drum de tara, plin de pietre, bolovanis, cu pante, fara parapeti de protectie, pe care i-am parcurs atat de precaut incat nici nu am observat ca in vale se vedea in toata splendoarea lui barajul Mavrokolympos.
Serios zdruncinata de drumul ametitor, ajung si la destinatie. Raman putin naucita de priveliste. Sa recapitulam... o statuie bronzata a lui Zeus, un cos de gunoi, afise peste afise cu Adonis falls si, desigur, TAMEIO - CASH. Aha! Deja intimidata, ma apropii de casierie.Mi se cer nu mai putin de 9 euro! Va reamintesc ca intrarea la majoritatea obiectivelor turistice gestionate de Departamentul de Antichitati costa doar 2.5 euro, spre comparatie. Platesc si intru.
Trec printr-o curte interioara cu bar pe stanga si ajung in doua incaperi amenajate ca un mic muzeu etnografic. Aici aflu ca cel care a construit acest loc este un artist local, pe numele lui Pambos Theodorou, in amintirea tatalui lui, un indragit preot local. Initial aici se afla o moara, iar muzeul expune cate ceva despre ultimul ei proprietar, care leaga cumva faptele reale de faima oarecum fabricata a locului.
Am uitat sa mentionez despre ea. Sa incepem cu "legenda", asa cum o gasim pe site-ul oficial:
"Traditia spune ca Adonis, zeul frumusetii, obisnuia sa isi adape caii in acest loc si sa vaneze in padurea Akamas. Daca e sa dam crezare mitologiei, Adonis si Afrodita au crescut multi copii aici si se presupune ca cetatenii din Paphos sunt urmasii celor doi indragostiti. Insa, Artemis, zeita vanatorii, era geloasa pe iubirea celor doi si a incercat sa gaseasca o modalitate de a-i curma viata lui Adonis. In acest scop, a aruncat o aluna din aur in ochiul de apa, incercand sa-l atraga acolo. Poseidon, zeul marilor, a vazut ce se intampla si a acoperit aluna cu o cascada, ca Adonis sa nu se inece. Artemis a schimbat atunci planul si l-a rugat pe Ares, zeul razboiului, sa pravaleasca muntele peste Adonis. Poseidon a blocat stancile si viata lui Adonis a fost din nou salvata. Dar norocul lui s-a sfarsit intr-o buna zi, pe cand era la vanatoare. Un barbat deghizat in mistret l-a ranit foarte grav. El a reusit sa se intoarca la bai, insa si- dat ultima suflare in bratele Afroditei. Aceasta nu a putut trece peste pierderea iubitului ei si a implorat ca el sa se intoarca pe pamant cate sase luni, in fiecare toamna."Mai departe, proprietarii au speculat acest mit, incercand sa transforme locul intr-un soi de sanctuar al fertilitatii, lucru ilustrat atat de cele doua statui (una reprezentand pe Adonis si Afrodita imbratisati, cealalta e un Priap auriu, cu dotarea de rigoare bine evidentiata), cat si de placile din marmura cu indemnuri putin ciudate. Totusi, este un loc public unde au si copiii acces, dupa cum se vede clar inca de la intrare, ei avand un tarif putin mai mic (7 euro).
Ca sa sustina aceasta "convingere", vine si muzeul in ajutor, mentionand pe ultimul morar, care a trait pe la inceputul secolului 20 si care a avut nu mai putin de 20 de copii cu doua neveste (nu in acelasi timp), fertilitate datorata proprietatilor deosebite ale apei, desigur. Nu am vazut, totusi, nicio fotografie a numeroasei familii...
Trec de muzeu si ies in spate. Aflu ca sunt doua cascade, asa cum este indicat pe niste semne de lemn care cu greu se mai pot distinge. Bazinul de jos se vede, dar e ocupat de un grup de turisti tolaniti pe niste sezlonguri cam obosite, asa incat decid sa o iau in sus, catre a doua cascada. Urc cateva trepte taiate stangaci in calcar si dau peste un mic platou unde mai depistez doua statui. Una este cea aurita a lui Priap, probabil singura care trebuie vopsita mai des... A doua este a zeitei intelepciunii, Atena, inclinata putin nefiresc in fata. Soarele la apus ii incalzeste bland spatele, dandu-i un aer aparte.
Cobor cateva trepte si ajung la cascada de sus. Apa este limpede si intr-adevar peisajul este superb, daca ar fi fost lasat in starea naturala, sau cel putin daca nu mi-ar fi stricat bucuria o scara metalica ruginita abandonata in boscheti. Simt un gust amar si privind sezlongul rupt la un colt. Totusi, am platit la intrare 9 euro... chiar e atat de greu sa faci curatenie? Imi fac de lucru furand cateva fotografii, pana vad ca grupul de jos se pregateste de plecare. Ma urnesc agale catre ei. Sunt britanici. Au stat ceva timp aici. Evit sa ma asez pe vreun sezlong, pentru ca am impresia ca se va rupe definitiv cu mine. Iau loc pe o banca. Luciul apei reflecta ganditor cascada. Aproape de picioarele mele vad si o conducta. O urmaresc cu privirea. Mai bine nu o faceam... dau peste un morman de sezlonguri claie peste gramada si oftez din nou. Atata lipsa de consideratie din partea proprietarilor nu mi-a fost dat sa vad nicaieri.
In cele din urma, revin in muzeu. Cercetez pozele de familie, raft cu raft, rama cu rama. Actorului nostru ii placea sa-si adune prietenii aici si chiar sa faca repetitii si sa dea mici spectacole in amfiteatrul pe care si l-a construit la cateva sute de metri distanta. Printre obiectele personale, ceva ma face sa zambesc larg (are si autograf):
In incheiere, as dori sa subliniez un aspect pus in discutie de un localnic - daca o atractie turistica nu are indicator clasic, pe fond grena, inseamna ca nu este oficiala!